Când eram copil, am citit un jurnal de călătorie. Se numea ”Cu kayacele pe Nil”. Vreo douăzeci de ani mai târziu, l-am cunoscut la un forum de turism la Rădăuți pe Alex GUTSAGA, un moldovean care mi-a scurtcircuitat neuronii de om de turism cu ideile sale de activități în Republica Moldova. L-am prins la ”înghesuială” cu câteva întrebări, chiar înainte să primească veste că pasiunea-afacere a lui, Kayakingtours.md, poate funcționa din nou:
A.P: Intai a fost ”Hai la țară”, un proiect care aducea ”bunicuțele” în fața calculatorului, nu doar pentru ”un skype” cu feciorii plecați peste hotare, ci și ca ”revenue manageri” de unități de cazare tradiționale. Care e cea mai plăcută amintire surprinzătoare pe care o ai din implementarea acestui proiect în mediul rural?
A.G. Da, primul proiect a fost ”Hai la țară”. Practic bunicuțele deschideau calculatorul ca să vadă câți bani au câștigat din serviciile prestate pentru turiștii cazați în gospodăria proprie. Poate părea uimitor, dar unele dintre gazdele din sistem câștigau și câte 3000 EUR/ lună, însă nu asta era bucuria cea mai mare.
Cea mai frumoasă amintire e faptul că nu am creat doar o șansă pentru un venit în plus pentru bunicuțele de la țară.
Noi le-am oferit, fără să ne fi gândit inițial la asta, și senzația aceea plăcută că cineva are nevoie de tine. La fel, oaspeții se simțeau ca în vizită la bunica lor proprie. În astfel de turism apar gesturi mici, firești, de ospitalitate, cum ar fi cadourile făcute bunicuțe copiilor aflați în vizită, doar pentru ca acesta să se simtă ca la bunicuța lui.
Mie însă ideea de a pluti pe apă într-un hamak mi-a rămas în minte(…)
A.P.: Mie mi-a rămas în minte din prima prezentare a ta pe care am urmărit-o acum vreo șase ani ideea hamakingului pe Nistru, acele catamarane de o persoană care te lasă să admiri peisajul plutind de-a lungul răului. A fost o idee originală pe care te-ai gândit să o patentezi? A mai fost copiat modelul undeva din ceea ce știi tu?
A.G.: ”Dnestrohodul” sau hamacul pe apă a fost inspirat de o idee a cuiva pe internet, care a încercat să construiască ceva asemănător și nu i-a reușit. Mie însă ideea de a pluti pe apă într-un hamak mi-a rămas în minte și cu ajutorul unor prieteni am realizat un prototip. De fapt, am vrut să arătăm că turismul este limitat doar de imaginație. În plus, ni se părea foarte atractivă ideea de a putea pluti relaxat pe un râu atât de lent și calm cum este Nistrul.
Prototipul a fost testat pe Nistru cu niște prieteni. Apoi am construit versiunea pe care o știe toată lumea din fotografii, cea de tip ”katamaran”, cu țevi din PVC și două catarge între care stăteai atârnat în hamak și pluteai pe apă. A fost un instrument foarte bun de promovare la târgurile de peste hotare, asta cu toate că nu le mai foloseam pentru turism deoarece erau un pic nesigure. Chiar eu am avut un incident în care am ieșit un pic ”șifonat”, dar am pierdut și niște echipament foto de vreo 2000 EUR care a ajuns hrană pentru peștii din Nistru.
Practic, o parte din ”Dnestrohoduri” au fost vândute în străinătate, în Belgia. Clienții și-au asumat riscurile. Un domn spunea că are un lac în fața casei și vrea să se relaxe pe el.
Familiei i se datorează mult în ceea ce privește ideile mele și faptul că ele se împlinesc.
A.P.: Promovezi activitățile în aer liber. Ai investit în biciclete, kayace și ai deschis baze de agrement. Au fost bani din economiile proprii, din câte știu. Cât de mult a aderat familia la planurile tale? A fost un efort să îți faci soția să înțeleagă viziunile tale sau le împărtășiți?
A.G.: Sunt cumva un vizionar, cum s-ar spune. Poate este meritul practicării șahului în copilărie faptul că pot vedea cumva pașii de urmat în avans cu 3-4 mutări. Asta nu este suficient însă. Trebuie să pașești cu picioarele tale pe terenul afacerilor, să vezi dacă e umed, dacă tare, dacă nu te scufunzi, ca să știi dacă ai apucat-o pe drumul cel bun, mai ales când e vorba de detalii.
Familiei i se datorează mult în ceea ce privește ideile mele și faptul că ele se împlinesc. Îi mulțumesc soției mele, le mulțumesc părinților mei pentru că sunt cei cărora le datorez îmbunătățirea și îmbogățirea multor planuri. Primesc din partea lor și critici, uneori obiecții, care le-au ajutat ideilor mele. Pentru asta doresc să le mulțumesc din nou.
Dacă eu trăiesc din această pasiune, din acest mod de viață prin care eu doresc să dezvolt Republica Moldova, este pentru că soția mea mă completează și îndeplinește multe sarcini pe care uneori le conștientizez cât de importante sunt doar după ce trece o perioadă de timp. Soția mea Ecaterina este cea care face ca ideile mele să devină realitate.
A.P.: Cam care e distanța medie de siguranță între două kayace într-o zi normală de plutit pe Nistru? Oferă ea siguranță și în cazul situației actuale a pericolului CoVid-19?
A.G.: Voi face o analogie cu circulația pe șosea. Între autoturisme se păstrează o distanță mult mai mică decât între două kayace. Practic sunt 3-5 metri distanță între kayace când navigăm. Turiștii se bucură că Nistrul este larg și cumva își alocă un spațiu personal mai mare decât ne permitem zilnic pe străzile Chișinăului. Noi avem peste 150 de locuri în kayace și putem deservi turiști pentru toate, astfel încât practic ei să să păstreze distanța de siguranță, dar să se simtă și liberi.
Avem spațiu și în ograda nostră astfel încât să existe spațiu de siguranță în timpul instruirii. În plus, chiar dacă e spațiu în aer liber, purtarea măștii este obligatorie în acest spațiu, la fel și pe ultima parte traseului, când te apropii de zona de debarcare.
Chiar și în același kayak, distanța între cei doi membri ai echipajului este de minim 1,5m.
A.P.: Ai organizat activități de team building cu număr mare de participanți. Probabil, anul acesta așa ceva va fi imposibil. Care ar fi un număr de participanți la un team building cu kayakul în vara lui 2020 pe care îl vezi fezabil ca produs turistic? Cum s-ar desfășura el diferit față de alți ani?
A.G.: Am avut team building cu peste 100 de oameni în grup. Anul acesta da, cred că va fi posibil să organizăm astfel de programe în grupuri relativ mai mici.
Chiar la nivelul companiilor care sunt potențialii noștri clienți există o provocare în acest sens. Majoritatea corporațiilor lucrează la distanță, iar oamenii uită cum arată colegii lor la față în realitate. Asta face ca spiritul de echipă să se șteargă după patru cinci luni de muncă la distanță.
Cred că noi Kayakingtours.md suntem singura organizație care poate oferi un produs care să contracareze acest efect, astfel încât oamenii să se vadă din nou la față, să zâmbească, fără să existe un risc de contaminare. Vom fi foarte restrictivi, foarte responsabili și vom cere acest gen de responsabilitate de la toți participanții.
Sunt sigur că vom reuși să oferim evenimente care să îți aducă aminte că faci parte dintr-un colectiv, că are cine să te ajute când ai o întrebare de adresat la serviciu și că acel om are o față, un caracter, o personalitate.
La alte activități, riscul de contaminare, deci riscul pentru continuitatea afacerii este foarte mare. La noi, distanța este mare și în plus vom organiza doar activitățile de kayaking, fără a servi mese, tot pentru o siguranță în plus.
