De Dumitru RĂU eu am auzit prima dată într-o postare pe Facebook a Elenei ȘTIUBEI. Era o avanpremieră a unui interviu pe care îl găsiți aici.
Atunci am aflat și de pagina „Uneori”, o comunitate cochetă și surprinzător de mare de oameni care au acceptat ca în spațiul public-privat al contului lor de Facebook să intre cu îndrăzneală poezia.
Peste 60000 de utilizatori își doresc poezie în viața lor. Versuri curate, clară, lejere, fără ifose de simboluri pentru care trebuie să urmezi nșpe ani de cursuri de critică literară ca să le înțelegi.
Sunt versuri care scurtcircuitează scroll-ul de zi cu zi și își găsesc rolul în cotidianul omului prins în troleibuz, metrou, în mașină în plin ambuteiaj.
Dumitru RĂU nu este însă un simplu poet, el chiar trăiește din scris. Dumitru RĂU este copywriter, adică scrie texte la comandă. Unii mai răi ar putea spune despre această ocupație că înseamnă „mercenar al literelor„.
Alin PĂTRU: Ce a fost prima dată? Poezia sau copywriting-ul?
Dumitru RĂU: De la poezie mi-am început „cariera” dacă pot spune astfel. Ea a fost „biletul” meu norocos pentru a intra în lumea creativității și artei. Mai târziu am descoperit și alte forme ale scrisului, pe care am reușit să le stăpânesc în timp și să le „îmblânzesc”. Mi-au trebuit ceva ani să-mi găsesc stilul și așteptam ziua când o să spun „da, este al meu”. Evident, după ani de lucru, eșecuri, refuzuri și încurajări „de la eu către mine”, mi-am descoperit stilul. Liniștit în formulare, puternic în esență și dinamic în cuvinte. Oamenii care îmi cunosc deja stilul și felul de a scrie, îmi zic scriitor sau poet, cei care nu-mi cunosc stilul ci, doar „skill-ul”, îmi spun copywriter. Deci sunt ok cu ambele.
A.P.: Cum preferi să fii prezentat într-un meeting în care se reunesc ambele medii?
D.R.: Dumitru Rău este un martor la tot ce se întâmplă. Asimilează, cunoaște, descoperă, își face concluziile și oferă tot ce are mai bun. Sunt om, mă bucur de acest status atât de „superlativ”. Uneori mă numesc artist, alteori dezamăgire, câteodată erou și mai rar renunțare. Ador să întrec limite, pozitive desigur. Mereu în căutarea adevăratei definiții a timpului și universului. Pe scurt: un om ca toți ceilalți.
Dacă ne iubim vinurile și suntem gata să plătim pe ele, trebuie să fim gata să plătim și pentru poezia despre vin.
A:P: Cine este omul Dumitru RĂU? 3. Dar poetul?
D:R: Poetul este mereu în război. Pentru el, al III-lea război mondial a început de la primul cuvânt, și continuă în fiecare zi, mai mult sau mai puțin. El simte oamenii, se înconjoară cu ei și trăiește prin ei. Iar poezia este limbajul trupului său.
A.P.: Uneori, ești acuzat că poezia despre vin este un mijloc de a câștiga bani?
D.R.: Uneori… Se întâmplă și este un lucru absolut normal. Dacă poezia valorează? Da, valorează. Este muncă, înseamnă timp, înseamnă idei. Deși am plăcuta deprindere să ofer mult, sunt de părerea că totul are un cost. Nimic nu înseamnă „gratuit” sau „favoruri”. E despre cum poți să atingi inimi, să faci carieră și să oferi altora resurse financiare. Poezia și activitatea mea înseamnă câteodată loc de muncă pentru alți oameni, finanțe pentru oameni talentați și curajoși. Deci, nu e doar despre bani. Dacă ne iubim vinurile și suntem gata să plătim pe ele, trebuie să fim gata să plătim și pentru poezia despre vin. Dar am un principiu pe care îl respect: PLĂTEȘTE CINE VREA. Și pe bune, plătesc destui oameni. Deci sunt ok cu asta.
A:P. : Este poezia un mod de a fi disruptiv în societatea actuală? Poți spune că ești la modă tocmai pentru că scrii poezie și afirmi asta în spațiul public?
D.R.: De ce să fiu la modă prin poezie, când pot fi la modă având un public care citește. Mă simt mândru de zecile de mii de oameni care citesc aceleași rânduri ca și mine, unde mai pui că tot eu le-am creat și scris. E la modă să vrei să fii bun în poezie, e la modă să vrei să oferi mai mult, este la modă să vii cu idei noi în literatură și spațiul online. Chiar și în poezie. E la modă să-i faci pe oameni să citească.
A.P.: Care a fost primul produs pentru care ai scris un text publicitar? Îți poți aminti care a fost acesta, fără să îl cauți în arhive?
D.R.: Sincer nu. Pentru că totul a venit cum vin valurile. Repede și mult. Risc să greșesc, dar primul produs căruia i-am oferit un text comercial și de care știu sigur că am fost mândru, și pe care l-am vândut bine de tot, a fost un articol vestimentar pentru femei. O descriere mai bine spus. Dar, iarăși, îmi amintesc experiența și nu-s sigur totalmente că e primul produs pe care l-am „comercializat” prin text.
Scriu pentru că pot, îmi place, am ce spune și pot vinde. Asta știu să fac și o voi face.
A.P.: Te temi că vei obosi să scrii într-o zi, tocmai pentru că este și job, nu doar pasiune?
D.R.: Întotdeauna a fost pasiune. Ea nu s-a oprit niciodată. Scriu pentru că pot, îmi place, am ce spune și pot vinde. Asta știu să fac și o voi face. Fiecare zi înseamnă experiențe noi, oameni noi, produse noi – deci mereu există cuvinte și expresii la fel de noi pentru ele. De ce aș obosi de un domeniu care te face să te redescoperi la fiecare virgulă și să fii mai puternic la fiecare capăt de frază? Înțelegi ce spun…
A.P.: Dintre scriitorii români care sunt și copywriteri, cu cine ți-a plăcea să colaborezi?
D.R.: Chiar nu știu cine din scriitorii români sunt și copy care vând, dar o să schimb puțin regula întrebării dacă îmi permiți. Îți spun cu ce scriitori români contemporani mi-ar plăcea să fac texte pur comerciale și să „spargem idei”. Mircea CĂRTĂRESCU, evident. Dan LUNGU, ar fi o provocare frumoasă. Și hai să adaug un român de pe celălalt mal de Prut, Tatiana ȚÎBULEAC pentru că s-ar putea să vândă prea tare. Cam așa…
