Încep astăzi o serie de interviuri cu specialiști în turism cu experiență demonstrată care cunosc foarte bine România ca piață-țintă, cât și Republica Moldova ca țară gazdă. Ori invers. Primul intervievat este Eugen ODAINII, un nume foarte cunoscut atât ca enolog, cât și ca manager în activități de turism de cel mai înalt nivel. Vă va convinge contextul în care apare numele său la o simplă căutare pe Google. Textul e lung. Luați un pahar de vin și savurați textul în tihnă.
Dacă doriți, puteți citi apoi și interviurile cu Mihai Bulai și Vasile Biber, despre evenimentele live.
”Noul normal” este un termen care începe să bântuie buzele și mințile oamenilor din turism în întreaga lume, iar conceptul ”bulelor” regionale și a turismului pare să fie cel care oferă cea mai mare marjă de siguranță strategilor în turism.
Pentru turismul piața românească devine astfel prioritară pentru operatorii din Republica Moldova. Proximitatea geografică, identitatea de limbă și istorie, atașamentul sufletesc, puterea de cumpărare mai mare, dar și facilitățile de tranzit a frontierei sunt argumente clare pentru planificarea pe termen mediu și scurt. Iată punctele care m-au făcut să îi adresez următoarele întrebări lui Eugen ODAINII.
1. V-ați început activitatea in România într-o perioadă când probabil nimeni nu își închipuia o situație ca a Covid-19. Cum ați perceput reacția românilor față de schimbările produse în viața lor într-un timp atât de scurt?
Cum se întâmplă de cele mai multe ori, suntem luaţi prin surprindere. Chiar dacă de mai mulţi ani am fost preîntâmpinați despre probabilitatea unei pandemii. Nimeni nu era pregătit. Nici la nivel de macroeconomic , microeconomic sau social. Astfel a fost clar că în urma apariţiei primelor semne de pandemie, a început panica. Şi nu mă refer la acea panică unde toţi aleargă în diferite direcţii şi strigă. A fost un atac de panică în care oamenii au înţepenit, nu puteau spune nimic şi nu se puteau mişca. Nimeni din noi nu avea pregătită varianta B. Astfel toată lumea în primele săptămâni s-a blocat în case sau birouri în căutarea răspunsului la întrebarea: ce facem mai departe?
Se lăsase o linişte totală. Nu mai primea nimeni apeluri şi emailuri urgente. Toate deadline-urile au fost anulate. Era o linişte înainte de război. În special în industria HoReCa şi turism. După aproape o săptămână au început companiile să apară cu primele strategii de supraviețuire. Nu era sens să se discute despre elaborarea unor strategii de dezvoltare, fiindcă era clar că impactul pandemiei va fi unul grav şi pe termen lung. Totul era doar despre metode de a rezista crizei.
Nimeni nu poate să prezică ce va fi mai departe. Clar ca nu o să avem cum să recuperăm pierderile înregistrate în această perioadă. Modele de business bazate strict pe un cash flow din activităţile de exploatare curentă, vor trebui reinventate. Mulţi pur şi simplu nu vor avea resurse să repornească afacerile. Acum am înţeles că lucrurile se pot schimba destul de repede. Părerea mea că acesta e începutul unei noi ere în dezvoltarea omenirii. Nimic nu va mai fi la fel.
Ca sa fac o concluzie despre felul în care au reacţionat românii la schimbările aduse de pandemie o sa vin cu un exemplu. Imaginaţi-vă o pană de curent neplanificată, şi toţi oamenii din casă stau şi aşteaptă în linişte să revină curentul. Totul în casă funcţionează absolut pe bază de curent: centrala, plită electrică, pompa de apă ş.a. Oamenii aprind o lumânare şi aşteaptă. Trebuie să reziste. Se caută soluţii. Rezistă dacă au alternative şi rezerve de apă şi mâncare. Se anunţă că revine curentul, doar că va fi furnizat de acum încolo doar pentru câteva ore pe zi. Tot ce funcţiona pe bază de curent electric trebuie schimbat sau optimizat: centrala, plita, pompa ş.a. Important este să ştim perfect ce trebuie să modificăm în primul rând. Dacă nu schimbăm nimic, traiul în casă va deveni imposibil 
2. În România sunteți cunoscut pentru un proiect de mare succes în Vrancea, dar acum vă găsim în Transilvania. Puteți să ne dezvăluiți câte ceva din planurile de viitor?
În ultimii 4 ani am fost implicat în lansarea unui proiect foarte mare, ambiţios şi complicat: deschiderea primului complex turistic viti-vinicol din România – Domeniile Panciu Winery & Resort. Rolul meu în acest proiect era de a organiza lansarea complexului turistic şi de a implementa conceptul de turism viti-vinicol. Experienţa obţinută la acest capitol în SUA şi Republica Moldova, m-a ajutat să trec peste multe obstacole şi provocări apărute pe parcurs. Astfel am reuşit să ieşim din tiparul „cârciumilor” din industria HoReCa, şi să luăm direcţia corectă în care orice proces de business are ca scop promovarea şi dezvoltarea culturii vinului nu doar obţinerea unui profit din încasări. A fost greu, dar împreună cu echipa Domeniile Panciu şi managerul general Daniel Guzu am reuşit. Pe vârf de deal, în mijlocul viei, la 18 km de la un drum european, doar cu investiţii proprii complexul a devenit realiate.
În primăvara lui 2019 complexul şi-a deschis porțile pentru primii vizitatori. Realitatea a depăşit aşteptările noastre faţă de fluxul de turişti. Datorită interesului ridicat faţă de enoturism, a serviciilor de calitate oferite de echipa complexului, doar în câteva săptămâni gradul de ocupare era peste 80%. Chiar dacă eram la început, am reuşit să menţinem serviciile oferite la un nivel de calitate ridicat, dovada fiind ratingul 9,6 pe booking.com (din peste 130 evaluări). Anul 2020 urma să fie unul de succes pentru complex.
Aveam aproape SOLD OUT pentru perioada de vară si toamnă. Echipa deja era consolidată, organizată şi pregătită pentru a întâmpina oaspeţii. Lucrurile păreau a fi clare, şi toată lumea ştia exact ce trebuie să facă. Încasările planificate pentru acest an depăşeau 1 milion de euro. Până la criza COVID- 19, aveam deja practic SOLD OUT pentru perioada de vara si toamna. Dar la finalul lui martie 2020, deja erau anulate peste 70% din rezervări, tot personalul în şomaj tehnic, şi în acest moment nu se ştie încă data reînceperii activităţii.
În perioada de şomaj tehnic, cauzată de sistarea completă a activităţii complexului turistic, am încercat să analizez oportunităţile şi paşii care urma să îi fac, pentru a putea continua drumul meu în dezvoltarea enoturismului, în condiţiile crizei actuale. Am înţeles că e momentul potrivit să încep un nou proiect, diferit din punct de vedere al gamei de servicii oferite (fără nunţi, botezuri sau conferinţe), în care să mă pot dedica exclusiv degustărilor şi evenimentelor dedicate promovării vinurilor româneşti. Astfel am luat decizia de a mă alătura unui nou proiect viti-vinicol în zona Transilvaniei, în oraşul Alba Iulia – Vinoteca HUGO .
Locaţia este situată în zidurile cetăţii Alba Iulia, şi are o colecţie impresionantă de vinuri din Rezerva de Stat şi alte vinuri cu potenţial de învechire, colecţionate din întreaga lume. Locul a fost renovat recent şi are 2 săli de degustare, şi un spaţiu de stocare a vinurilor în condiţii tehnologice ideale, cu o capacitate de peste 25 000 sticle. Acum lucrăm la amenajarea unui Wine Bar cu terasă şi a unui Wineshop, în care se vor regăsi exclusiv vinuri din soiuri autohtone şi delicatese tradiţionale produse la noi în ţară. Împreună cu Levente Hugo Bara, proprietarul vinotecii şi pasionat de vinuri (WSET 3), vrem să transformăm acest loc într-un centru de promovare a culturii vinului în zona Transilvaniei. Un loc care va deveni punct de atracţie pentru iubitorii de vinuri din ţară şi din întreaga lume, în care se vor organiza evenimente cu impact, dedicate dezvoltării culturii vinului în România.
Pentru anul viitor planificăm organizarea unui Festival al Vinului chiar în cetatea Alba Iulia, care datorită fluxului mare de turişti locali şi străini ce vizitează această capodoperă arhitecturală, va avea o vizibilitate mare şi impact direct asupra consumatorului final. Vrem ca acest loc sa devină în timp un nucleu de promovare a vinului românesc, sau cum îl numim noi #wineHUBofROMANIA.
3. Cum au fost afectate planurile de dezvoltare a ofertei turistice pentru anul 2020 și care din ele rămân totuși valabile pentru anii 2020-2021 și în contextul actual?
Faptul că nu se poate merge mai departe cu ofertele actuale a fost înţeles de către toţi. Ofertele vor fi regândite astfel ca să atragă cât mai mulţi oaspeţi, din puţinii care vor avea curaj să meargă în călătorii în perioada ce urmează. Operatorii din turism vor încerca să vândă în special pachete turistice mai complexe, pentru a face clienţii să cumpere servicii cu o perioadă a sejurului mai lungă şi o gamă de activităţi mai variată. Pentru a le putea vinde, aceste oferte vor fi la preţuri cu marje minime. Fiecare va dori să fie cât mai competitiv. Cred că în această perioadă, turiștii din România, în special cei de pe litoral, vor avea pentru prima dată acces la oferte cu un preţ corect. O sa avem o perioadă în care vânzătorii de servicii din turism vor fi în sfârşit deschişi pentru negocieri.
4. Ați trecut din Moldova în… Moldova, apoi în Transilvania. Acum că ați câștigat mai multă experiență între turiștii și românii de pe malul de vest al Prutului, ce ați aduce nou într-un complex turistic din Republica Moldova ce dorește să atragă mai mulți turiști din România?
De fapt, lucrurile stau absolut invers. Turismul vinicol din Republica Moldova e un exemplu pentru cel din România. Oferta turistică de peste Prut în acest moment este ideală pentru turiştii din România din toate punctele de vedere. Ai cel puţin 5 locuri în care poţi merge şi obţine servicii de calitate începând de la cazare, restaurant, degustări şi servicii agrement, la preţuri foarte bune. Ospitalitatea şi talentul culinar al basarabenilor vine ca o completare perfectă la asta. Aici adăugăm strategiile şi proiectele de promovare a turismului vitivinicol si a brandului de ţară. S-a lucrat foarte bine şi eficient. Din feedback-urile turiştilor români, practic toţi îşi doresc să meargă în vizită în Republica Moldova pentru un circuit vitivinicol. Singurul neajuns este infrastructura drumurilor, care practic sunt RUŞINOASE. O altă problemă este politica de taxe a aeroportului din Chişinău, care face biletele extrem de scumpe. Te costă biletul de avion sau reparaţia maşinii mai mult decât sejurul. E o glumă care reflectă 100% realitatea.
Oenoturismul în România este la început.
Eugen ODAINII
Oenoturismul în România este la început. Mai avem multe lucruri de făcut la acest capitol. Pot spune chiar că încă nu avem aşa ceva. Posibilitatea de a vizita câteva crame împrăştiate în toată ţara, nu însemnă că faci acest turism. E nevoie de mult mai multe. În primul rând este vorba despre cramele ce oferă aceste servicii. Ca să poţi spune că faci turism viti-vinicol trebuie să ai angajat cel puţin un ghid turistic cu pregătire enologică , care se ocupă exclusiv de primirea oaspeţilor, un program de vizite flexibil, nu doar cu rezervare cu 5 zile sau doar pentru grupuri mari, trebuie să ai un spaţiu special destinat degustărilor, bine amenajat.
Trebuie să oferi experienţe alternative gen wine & food pairing, chef table etc., ceea ce presupune existenţa unui restaurant sau bistro, cu bucătari angajaţi full time, ospatari, somelieri. Ideal este când turistul are acces la servicii de cazare sau SPA. Repet: toate serviciile disponibile permanent!
La noi ce se întâmplă acum? Chiar daca ai norocul sa fii primit de o crama pentru o vizită, vei fi întâmpinat şi ghidat de cineva care e întrerupt de la locul său de bază de muncă (în cel mai bun caz enologul), şi face acest lucru pro bono sau impus de şefu‘. Degustarea se va face pe repede înainte deoarece omul mai are încă câteva zeci de lucruri de rezolvat în cramă până la sfârşitul zilei. Nu mai vorbim despre servicii gastronomice sau cazare. Daca e week-end nici nu se discută! Aproape nimeni nu te va primi. Asta nu e turism. Exemplul ideal sunt cramele din California. Nu există o fabrică care să nu aibă un Tasting Room (sala de degustare) cu un om bine pregătit care este gata să primească turiştii în orice zi a săptămânii, şi să ofere servicii la cele mai ridicate standarde. Dacă ne pare că ne uităm prea departe, atunci să analizăm ce se întâmplă la vecinii din Republica Moldova. Zeci de crame care lucrează în acelaşi regim şi oferă aceleaşi servicii, ca cele din SUA. Când o sa avem aceste lucruri elementare, atunci putem deschide şi alte paranteze.
5. Măsurile pe care le descrieți mai sus ar fi fost aceleași și înaintea pandemiei?
DA
Practic dacă începi cu Basarabia, e greu să mai impresionezi în România.
Eugen ODAINII
6. Dacă ar fi să creați un program turistic ”moldovenesc”, transfrontalier, care ar fi ordinea în care ați sfătui turiștii să viziteze regiunea istorică? Din România în Moldova sau invers? Unde credeți că ar fi introducerea cea mai bună, acel zâmbet de la sosire pe care îl dorim toți, prima impresie cât mai plăcută, și unde credeți că cel mai bine ar fi să fie ultimul pas al călătoriei, impresia de final cu care rămâi și pe care să o porți acasă?
Eu aș începe un sejur din România, chiar zona Vrancea, deoarece aici putem cunoaşte imaginea istorică a producţiei de vin. Avem tradiţii de producţie a vinurilor din soiuri vechi româneşti ca Băbeasca Neagră, Feteasca Neagră şi Feteasca Albă . După urmează zona Iaşi- Cotnari, pentru a cunoaşte Grasa şi Busuioaca. În Moldova neajunsul este că tradiţia producţiei de vin din soiuri autohtone a fost puternic afectată de politicile sovietice. După urmează sejurul în Republica Moldova.
Un alt aspect ţine de ceea ce am scris mai sus. În Republica Moldova acest tip de turism e mult mai bine pus la punct. Practic dacă începi cu Basarabia, e greu să mai impresionezi în România.
